16 decembrie 1989 va rămâne pentru  totdeauna un  moment de referință în istoria modernă a României. Astăzi se împlinește un sfert de veac de când sloganul “Azi in Timișoara, maine-n toată țara!” a scos în stradă sute de mii de români, sătui de dictatura comunistă și alimentație raționalizată. Seara de 16 decembrie 1989 dă startul unui lung șir de evenimente care va duce la căderea sistemului comunist și este cunoscută drept Revoluția de la Timișoara.

La 16 decembrie 1989 a izbucnit un protest în Timişoara, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse comentarii critice la adresa regimului de la București în presa internaţională, iar guvernul a considerat că atitudinea acestuia incită la vrajbă interetnică. La solicitarea guvernului, episcopul său l-a revocat din post, acesta din urmă pierzându-și astfel de dreptul de a locui în apartamentul la care îi era dat în folosință ca pastor. Enoriaşii s-au adunat în jurul locuinței acestuia pentru a-l sprijini în încercarea de a se opune evacuării. Mulţi trecători s-au alăturat protestului, necunoscând detaliile şi aflând de la susţinătorii pastorului că aceasta era o nouă încercare a regimului comunist de a restricţiona libertatea religioasă.

Când a devenit evident că mulţimea solidara nu va dispărea, primarul Timișoarei de la acea vreme, Petre Moţ, a făcut câteva declaraţii, lăsând să se înțeleagă că s-ar fi răzgândit în privinţa evacuării lui Tőkés. În tot acest timp, numărul susținătorilor crescuse ameninţător, iar pentru ca primarul a refuzat să-şi confirme în scris declaraţia împotriva evacuării pastorului masa de oameni adunată a început să cânte sloganuri anticomuniste. Timişorenii au început să scandeze lozinci, iar circulaţia a fost întreruptă de cele câteva mii de persoane care se strânseseră în centrul oraşului. Se striga “Libertate, Dreptate”, se cânta “Deşteaptă-te, române” şi s-a jucat Hora Unirii. Acesta a fost, după spusele unor istorici, momentul istoric al declanşării Revoluţiei Române.

Coloanele de oameni s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean al PCR, bine păzit de trupele Ministerului de Interne. Oficialităţile locale hotărâseră, în şedinţă, să mobilizeze toate forţele, pentru a-i îndepărta pe manifestanţi şi chiar să ceară ajutor la Bucureşti. Oamenii au fost întâmpinaţi de  forţele de miliţie şi ale Securităţii.

În seara zilei, la 7:30 pm, protestul căpătase deja amploare, iar cauza iniţială a protestului trecea în planul secund, în prim plan fiind acum eliberarea de sub dictatura comunistă a regimului Ceaușescu. Unii protestatari au încercat să incendieze clădirea care găzduia Comitetul Judeţean al Partidului Comunist Român (PCR). Securitatea a încercat să oprească marșul folosind gaze lacrimogene şi jeturi de apă, în timp ce miliţia a recurs la forţă şi la arestarea multor manifestanți. S-au făcut primele arestări, iar timişorenii s-au regrupat în faţa Catedralei Mitropolitane de unde au inițiat un marș de protest. Au urmat alte confruntări cu forțele Securității.

Echipele de ordine şterg imediat urmele atacului asupra Comitetului Judeţean şi apoi atacă manifestanţii, de mai multe ori, în diferite locuri din oraş. Protestatarilor li se alătură studenţii şi sindicatele. A fost momentul în care protestul a devenit unul social. Oamenii au spart vitrinele magazinelor şi au dat foc cărţilor lui Ceauşescu, au distrus lozincile “Epocii de aur” de pe stradă.

Protestele au continuat și a doua zi când manifestanții au pătruns în Comitetul Județean și au aruncat pe fereastră documente ale partidului, materiale de propagandă și simboluri ale Partidului Comunist. Aceștia au mai avut o tentativă de incendiere a clădirii, dar au fost blocați de forțele armate care între timp primiseră ordin de la București să restabilească ordinea în oraș și să inabuse orice încercare de revoltă. Timișoara devine un oraș închis, principalele căi de intrare în oraș fiind blocate de Securitate. Acțiunile armatei eșuează, iar Timișoara se transformă într-un infern: lupte de stradă, focuri de arme, răniți și decedați, mașini incendiate, blindate militare pe străzi, elicoptere de patrulă.

Evenimentele din Timișoara au fost descrise în jurnalele de știri ale radiourilor Radio Europa Liberă și Vocea Americii ascultate clandestin de către români. Exemplul Timișoarei este urmat și de alte localități din țară culminând cu București în data de 21 decembrie.

Conform datelor statistice furnizate de Ministerul Sănătății în zilele revoluției la Timișoara au fost 93 de morți și 373 de răniți dintr-un total de 1104 morți și 3321 de răniți.

Deși deznodământul Revoluției din 1989 are loc la București prin executarea soților Ceauseșcu și căderea regimului dictatorial, scânteia acestei mișcări populare de amploare s-a produs la Timișoara, iar febra libertății s-a propagat repede în toată țara.

Articol editat de George Brătulescu – voluntar Romanian Community of Ireland

Bibliografie:
www.politeia.org.ro
ro.m.wikipedia.org