GEORGE ENESCU – Un geniu. Un om liber. Un spirit modern. Un om cald și generos. Un bărbat de cuvânt. Un caracter. Primul compozitor român care a intrat în patrimoniul cultural universal declara în 1936: „Romantic şi clasic prin instinct, m-am străduit să împreunez în toate lucrările mele o formă de echilibru care îşi are linia ei lăuntrică bine definită”.
George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vîrnav din județul Botoşani, în familia arendașului Costache Enescu și a soției lui, Maria, fiică de preot. A fost al optulea copil și primul care n-a murit în copilărie. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.
A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. Considerat a fi un copil minune, micul Jurjac cum era alintat de familie, visa să devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani. În 1886, Eduard Caudella, compozitor şi profesor la Conservatorul din Iaşi, remarcă talentul deosebit al lui George Enescu şi îi sfătuieşte pe părinţii acestuia să-şi îndrepte copilul către studii muzicale.
Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena si la vârsta de 8 ani debuzează ca violonist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart român“. După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris. Acolo, celebrul compozitor francez de operă Jules Massenet s-a uitat peste mapa cu manuscrise ale tânărului compozitor George Enescu şi privindul i-a spus: „Ai să reușești!”. Era același entuziasm cu care profesorul belgian de vioară Martin Pierre Marsick mărturisea: „Acest elev are în cel mai înalt grad toate calitățile unui mare virtuoz, în ce privește timbrul, intonația, tehnica și profunzimea stilului”. George Enescu a absolvit în 1899 cu premiul I, clasa de vioară la Conservatorul din Paris.
Debutul său componisitic în condiţii excepţionale are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română. În acelaşi an muzicianul în vârstă de 17 ani începe să dea lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Admirat de Regina Elisabeta a României, celebra protectoare a artei Carmen Sylva, este deseori invitat să cânte la Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri, inspirat de câteva poeme ale reginei.
Compoziţiile sale mai cunoscute datează din primii ani ai secolului XX, cum sunt cele două Rapsodii Române, op. 11(1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9(1903), prima sa Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908). Cea mai îndrăgită lucrare a compozitorului la care a lucrat mai bine de 10 ani, este opera „Oedip”, una dintre cele mai complexe şi solicitante partituri din lume, pe care i-a dedicat-o Mariei Rosetti Cantacuzino, care i-a devenit soţie în 1937. Opera „Oedip” a avut premiera în 1936 la Paris, pe un libret de Edmond Fleg, şi s-a bucurat de un succes răsunător.
Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Face turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier. În 1913 a instituit şi susţinut din fonduri personale „Premiul naţional de compoziţie George Enescu”, acordat anual până în 1946. George Enescu a fost de asemenea membru fondator şi preşedinte (1920 – 1948) al Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti.
În timpul Primului război mondial rămâne în Bucureşti unde îţi continuă munca de creaţie şi susţine concerte pentru răniţii din spitale. După război maestrul continuă seria turneelor atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii şi Canada. Peste Ocean a dirijat, începând din 1923, orchestre prestigioase precum Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra, Chicago Symphony, New York Orchestra.
Recunoaşterea şi prestigiul internaţional l-au recomandat pe George Enescu să susţină cursuri de interpretare muzicală, stilistică, forme muzicale şi cursuri de compoziţie la universităţi de renume din Franţa, S.U.A, Anglia, Italia. Activitatea sa de pedagog capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin.
În timpul celui de-al doilea război mondial Enescu rămâne în Bucureşti, unde se remarcă printr-o activitate dirijorală intensă, încurajând totodată şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, Sabin Drăgoi.
În 1946 întreprinde un turneu în URSS unde intră în contact cu personalităţi de primă mână ale muzicii ruse: Dmitri Şostakovici, Aram Haciaturian, Kiril Kondraşin, David Oistrah, Lev Oborin. În acelasi an primeşte la Bucureşti vizita lui Yehudi Menuhin.
În perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, după instaurarea dictaturii comuniste în România, George Enescu a părăsit definitiv ţara şi a locuit la Paris, unde s-a stins din viaţă în ziua de 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Pere Lachaise din Paris.
Printre distincţiile primite în semn de preţuire şi recunoaştere amintim: Ofiţer şi Cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei, Membru de onoare şi Membru activ al Academiei Române, Membru corespondent la Academie des Beaux Arts din Paris, Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma, Institut de France din Paris şi Academia de Arte şi Ştiinţe din Praga.
Compozitorul, dirijorul, violonistul, pianistul şi profesorul George Enescu rămâne în istorie drept unul dintre cei mai de seamă oameni de cultură ai secolului XX, dar poate cea mai puternică caracterizare a maestrului vine de la discipolul său de suflet, Sir Yehudi Menuhin, unul dintre cei mai prestigioşi muzicieni ai secolului: “Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe.”
În ultimii 20 de ani se observă un puternic reviriment al operei sale, prin montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, S.U.A, Portugalia. România cinsteşte memoria marelui muzician român prin susţinerea a Festivalului Internaţional „George Enescu” la Bucureşti, festival care se desfăsoară sub înaltul patronaj al Preşedintelui României şi se bucură de un succes imens, dar şi prin diferite simpozioane desfăşurate în ţară şi în străinătate, expoziţii, concerte şi publicaţii.
Articol editat de George Brătulescu – membru voluntar al Romanian Community of Ireland
Bibliografie:
www.georgeenescu.ro
www.festivalenescu.ro
www.wikipedia.org
