ANA ASLAN – Savantul român care a “învins” bătrâneţea.
“ Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să îl cucereşti. Tratamentul meu cu Gerovital H3 este o soluţie, dar nu numai. Este, în acelaşi timp, o filozofie de viaţă şi speranţă” – Ana Aslan.
Ana, cel mai mic copil dintre cei patru ai Sofiei şi ai lui Margarit Aslan, s-a născut la 1 ianuarie 1897 la Brăila. Provenind dintr-o familie de intelectuali, viitoarea cercetătoare a urmat cursurile colegiului Romascanu din Brăila. La vârsta de 13 ani şi-a pierdut tatăl, iar familia Aslan a părăsit oraşul natal şi s-a mutat la Bucureşti unde, în 1915, Ana a absolvit Şcoala Centrală din Capitală. Deşi la vârsta de 16 ani visa să ajungă pilot, în cele din urmă se decide să devină medic, lucru total neagreat de mama sa. Pentru a înfrânge opoziţia mamei a declarat greva foamei timp de 3 zile. Acţiunea ei nu rămâne fără rezultat şi în final se înscrie la Facultatea de Medicină (1915-1922).
În timpul primului război mondial îngrijeşte soldaţii din spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. După întoarcerea la Bucureşti, în anul 1919, lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu.
Urmează o activitate spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, Spitalul CFR, dar şi pedagogica fiind profesor titular de clinică medicală a Facultăţii de Medicină din Timişoara. În anul 1949 devine şeful Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti, acesta reprezentând momentul declanşator al unei cariere de excepţie pentru aceea care avea să devină unul dintre pionierii gerontologiei medicale mondiale. Din anul 1952 a fost director al Institutului de Geriatrie din Bucureşti, primul din lume cu acest profil, înfiinţat de către ea cu sprijinul Profesorului Doctor Constantin Ion Parhon, personalitate politică influentă la vremea aceea. În anul 1974 acest institut a devenit Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie, iar Ana Aslana devenit membru Academiei Române.
În perioada cât a profesat la Timişoara a experimentat procaina pe un tânăr reumatic căzut la pat din cauza unei crize de artroză şi a reuşit să-i amelioreze boala. Observând rezultatele notabile ale experimentului, l-a continuat la un Complex Social al Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale, pe bătrâni suferinzi, evidenţiind importanţa novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. A obţinut rezultate remarcabile care au fost comunicate Academiei Române.
În 1956 rezultatele cercetărilor au fost prezentate la Congresul Theorapiewoche de la Karlsruhe şi la Congresul European de Gerontologie de la Basel. A fost pentru prima dată când cercetările româneşti ân domeniu s-au impus pe plan internaţional şi au generat o serie de acţiuni de testare şi comparaţie cu produse similare din farmacopeea mondială. Timp de doi ani a experimentat produsul pe câteva mii de persoane, iar rezultatele au fost favorabile, procesul îmbătrânirii naturale fiind diminuat cu peste 40%. Începând din anul 1958, Gerovital H3 a început să fie produs la scară largă, fiind brevetat şi comercializat în peste 30 de state.
Începe o muncă asiduă împreuna cu farmacista Elena Polovrageanu, iar în 1960 Prof. Ana Aslan începe experimentarea unui nou produs care conţine, pe lângă procaina, şi un factor activator şi antiaterogen. A urmat inventarea Aslavitalului, brevetat şi produs la scară largă, folosit în tratarea profilactică şi curativă a formelor de îmbătrânire predominant cerebrală şi cardiovasculară, în astenia psihică şi fizică, surmenajul intelectual, tulburările de memorie. Produsul este primit cu entuziasm de către specialiştii din întreaga lume.
Creează conceptul de “profilaxie a îmbătrânirii” şi se preocupă de bătrânii abandonaţi de familie. Refuză să perceapă taxe de cămin de la aceşti năpăstuiţi ai sorţii, îndrăzneală ce o costă 1.500.000 de lei, bani ce îi sunt imputaţi de către organele de partid, în condiţiile în care rezultatele cercetărilor ei aduseseră statului venituri de 17.000.000 de dolari anual. Într-un final, dupa ani de procese, i se face dreptate şi este absolvită de plata sumei imputate.
A publicat sute de lucrări, studii, articole şi a fost membră a mai multor academii şi instituţii mondiale cu reprezentare la cel mai înalt nivel. De-a lungul carierei sale Ana Aslan a primit o mulţime de premii şi distincţii în semn de recunoaştere pentru munca în cercetare şi inovaţie, printre care amintim: Premiul şi Medalia “Leon Bernard” decernate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru contribuţii excepţionale în domeniul medicinii sociale şi geriatriei, Meritto della republica Italiana, Cavaler al Ordinului de Malta – Franţa, Comandor al Ordinului Orange Nassau – Olanda, Dama di Collare del Santo Graal – Franţa, Citizenship International Award – Filipine, Profesor Honoris Causa şi Doctor de Onoare al Universităţii Baraganza Paulista, Brazilia
Succesele obţinute în profilaxia şi terapia bătrâneţii au avut un mare impact asupra lumii medicale şi a opiniei publice internaţionale. Printre celebrităţile care au apelat la elixirul tinereţii inventat de Ana Aslan s-au numărat: Salvador Dali, Charlie Chaplin, Aristotel Onassis, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charles de Gaulle, Tito, Nikita Hruşciov, Claudia Cardinale, Mao Zedong, Pablo Picaso, Yaser Arafat, Winston Churchill, Franco s.a.
Ana Aslan a fost o persoană discretă, retrasă, care și-a ținut viața personală departe de ochii lumii. Nu a avut copii şi nu a fost căsătorită niciodată. De altfel, într-un interviu, omul de ştiinţă Ana Aslan se descria astfel: „Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!”.
S-a stins din viaţă la 20 mai 1988 la Spitalul Elias, după o luptă acerbă cu o boală necruţătoare. Elena Ceauşescu a refuzat să-i îndeplinească ultimele dorinţe: aceea de a fi îngropată în cavoul Kalindero-Danielopolu, unde deja erau mama şi fratele ei si dorinţa de a fi înmormântată cu preot. A fost înmormântată la Cimitirul Belu, unde a avut parte de o ceremonie laică într-o continuă cântare a marşului funebru de Chopin.
Academicianul Constantin Balaceanu Stolnici vorbeşte cu admiratie despre savantul român: „Ştia să fie veselă, ştia să aibă un comportament social, ştia să îţi facă plăcere. Am văzut-o şi dansând, am văzut-o şi făcând glume, am văzut-o şi jucând cărţi, fiindcă era o mare jucătoare de bridge. Era o persoană foarte.. de salon”
Articol editat de George Brătulescu – membru voluntar al Romanian Community of Ireland
Bibliografie:
www.ana-aslan.ro
www.enciclopediaromaniei.ro
www.wikipedia.org
www.digi24.ro
www.farmec.ro
